La presentazione è in caricamento. Aspetta per favore

La presentazione è in caricamento. Aspetta per favore

Teti contat s’istòria pròpia pro mesu de s’archeologia Testos de Ignazia Tidu bortados in sardu dae.

Presentazioni simili


Presentazione sul tema: "Teti contat s’istòria pròpia pro mesu de s’archeologia Testos de Ignazia Tidu bortados in sardu dae."— Transcript della presentazione:

1 Teti contat s’istòria pròpia pro mesu de s’archeologia Testos de Ignazia Tidu bortados in sardu dae

2

3 Abini: orìgine de su nùmene Abini, est de seguru una paràula orientale: AB- ABI ( babbu o sennore) e IN-INI (resposta de pregadoria), est a nàrrere logu in ue sos babbos e sos avos arrasaiant, e in ue sa divinidade cuntzediat a issos sas respostas chi pediant. Custu significadu paret siat arribadu a travessu sos sèculos a sas generatziones imbenientes ca su situ fiat tìmidu comente iscusorzu de superstitzione. Abini est unu santuariu de època nuràgica postu in su territòriu de Teti; sos restos sunt galu totu interrados in una badde inghiriada da montes artos e in ue che colat unu rivu chi che essit in sa badde de su Tirsu. In su situ sunt istadas fatas chircas diferentes, sa prima est istada fata in su 1865 cando tzertos pastores e massajos ispirados dae sos tantos bisos de unu pilocu ant iscavadu in ue si bidiant sos restos de unu muru antigu de predas (cumbintos chi che esseret cuerradu un’iscusorzu) e ant agatadu unu dolio mannu de terra prenu de trastes de brunzu Testos bortados in sardu dae

4 Sa palastòria de Abini “Su sennoreddu de s’iscusorzu” Si contat chi in s’antigòriu, in unu logu mutidu Abini, chi est in su sartu de Teti, in una badde inghiriada dae montes e rugrada dae unu riu minoreddu in su tretu in ue essint a pitzu sos muros de una bidda betza, fiat istadu carratzadu unu iscusorzu ispantosu ( su bicu de oro ), e pro ddu chistire che aiat unu gherradore legendàriu chi lu mutiant “su senoreddu de s’ iscusorzu”. A su chi contant sos betzos, medas de issos diat pàrrere chi apant tentu ocasione de ddu chistionare, de dd’àere bidu passitzare e isfidare a gherrare totus sos chi che cheriant pigare sa cosa sua. Su gherradore legendàriu provaiat sas fortzas e sa balentia a sos maleintrannaos; intre de custas garas ddi faghiat fàghere su tiru de s’arcu, sa tiradura de su matzucu, a gherrare a istrumpa e in prus una gara de cassa; ddos poniat a su giudìtziu de s’abba e de su fogu e a chircare carchi cosa chi non s’agataiat mai. Custu custode balente, binchiat semper ca, in mesu de sas garas, si mudaiat e poniat àteros tantos ostàculos. Testos bortados in sardu dae

5 Abini – In tempos antigos, sos betzos de Teti, cando intendiant numenare a “sa badde de sa domo” e “sa badde de sa bidda“ - naraiant sos berbos ( brevos ): sa credèntzia populare naraiat chi fiat infestadu de ispìritos malignos! Unu pilocheddu coragiosu, chi ascurtaiat sos bisos suos fitianos, però fiat arrennèssidu a cumbìnchere amigos suos pastores-massajos a isfidare sos ispìritos, a iscorrofeddare in su giassu de Abini, in ue che fiant sas ruinas de fràigos betzos e nch’ant bogadu a pitzu una càssia de pedra (una cista litica)- a cùguru de trastos votivos de brunzu. Custu est su chi si contant e chi chistionat fintzas de su tempus de s’agatatura: su mese de capudanni de su S’istòria ddu cunfirmat: su canònicu archeòlogu Giovanni Spano, in una nota de su Bulletinu archeològicu pùblicu suo: “ Ammentos subra de carchi ìdolu minoreddu agatadu in sa bidditzola de Teti” (tzèdidos a su museu règiu- oe Museu Archeològicu Natzionale de Casteddu). Àteru e tantu ricos sunt sos depòsitos chi ant agatadu a pustis àteros pastores-massajos de Teti. In su 1878 est istada agatada una brugna manna, prena a isticu de ogetos de brunzu chi pesaiant 108 chilos e fintzas custos nche sunt finidos in su museu de Casteddu (chi tando serbiat pro totu sa Sardigna) ma s’ispantu non finiat in cue! Cussos restos de fràigos betzos bisados dae cussu pilocheddu, a nàrrere sa beridade, fiant pròpiu unu iscusòrzu archeològicu. Dae sos iscavos de Leon Gouin de su 1882 e de Antonio Taramelli de su 1929, chi che ant bogadu a pitzu aposentos de bìvere, chi fiant a inghìriu inghìriu de su tèmpiu de su cultu. A pustis de sos acatos fatos in sos ùrtimos bintichimbe annos pro more de sa Soprintendèntzia, sunt istados dados a bìdere problemas de cronologia e de tipologia chi interessaiant s’architetura religiosa de sos protosardos, e mescamente sunt megioradas sas connoschèntzias de s’architetura de sos fràigos (de tipu isòdomu), dedicadu a su cultu de sa divinidade de s’abba. Testos bortados in sardu dae

6 Dae sa purgadura de sas discàrrigas antigas, in ue fiant ammuntonados sos materiales de tzeràmicas diferentes, chi non fiant istadas mai arregortas e mescamente dae sos brocos de pedra de mola e pedra morta (trachite rosa) - chi beniant, s’unu dae su pradu de Abbasanta e s’àtera dae sa Badde mèdia de su Tirsu- est crara sa pelea de sa gente nuràgica pro carrare su materiale de pedra, e si podet cumprèndere s’importàntzia manna chi sos nuràgicos daiant a su santuàriu de Abini, fraigadu aposta in una badde chi fiat sa rughe de sos caminos de sos chi tramudaiant dae sos montes pro chistiones de clima e de artària, rugrende sas baddes e sas campuras prus a canta. Su recùperu de totu sos materiales, finas a cantos, chi interessant s’àera cultuale e s’istima de sas pedras traballadas, partzidas cunforma a sa tipologia, at batidu a iscobèrrere su chi at permìtidu de cumprèndere sa tipologia isòdoma de su fràigu cultuale originale, chi faghiat parte de unu fràigu fatu de un’aposentu tundu, cun un copertura a bòvida farsa, cun un acrotèriu tzilìndricu cun annantas retangulares chi essiant meda a foras (altorilievu). A sa tholos fiat atacadu unu vestìbulu retangulare, serradu dae muros dritos cun una bòvida a duas gheta-abbas cun unu “colmu” cun in pitzu brocos a sestu de trapètziu, in ue che fiat cravadas sas ispadas votivas fissadas cun coladas de prumu, regortas galu oe in sos istampos fatos aposta pro issas. A s’àera cultuale pertenent sas pedras ladas, chi a printzìpiu fiant in su pavimentu de s’intrada, e sos basamentos de pedra istampados pro sustènnere sos brunzos votivos chi sos pellegrinos donaiant in su sàntuàriu a sa divinidade de s’abba. Testos bortados in sardu dae

7 Su modellu architetònicu cun su cale si podet cunfrontare est belle tzertu sa funtana nuràgica de Su tempiesu de Orune, chi est simigiante meda a su Tèmpiu de Abini siat pro sos materiales seberados, pro sas tècnicas e su sestu de su fràigu. In intro de sa corte, sunt essidas a campu a manu manca, sos setzidòrgios a canta de sos muros e duas fileras de gradones a mesuchircu, fraigadas a printzìpiu pro amparare sos fideles. Custa òpera est giai atestada in sa bidditzola nuràgica de “su romanzesu”, in su comune de Bitzi, in sa bidditzola – santuàriu de “gremanu” in Fonne e in su situ de “sedda ‘e sos carros” de Ulìana. In sos ùrtimos annos, cando che ant segadu s’erba e che ant mòvidu sos muntones de terra betzos, sunt essidas a campu sas fundatziones de tres barracas a sestu tundu, e in intro ant agatadu bìculos de brunzu, istèrgios, una lama de brunzu, bratzaleddos “a capi aperti”, firmapilos, ispillones, granos de guturadas, in cristallu de roca, pendentes de brunzu, un’istileto e una punta de istileto intrea; paris cun sos trastos de brunzu, bi fiant materiales tzeràmicos medas, intre de custos tocat de sinnalare una cupa pùnica cun pede, colorada de nieddu, chi imitat sos modellos grecos. Unu blocu (longu 80cm e largu 28 cm) con 50 istampos, chi galu oe, medas de custos, ant sa colada de prumu de printzìpiu chi manteniant unu basamentu ispantosu ornadu de chimbanta ispadas votivas. Su blocu est traballadu petzi in su pianu in ue fiant fissadas sas ispadas a fatza- vista; podiat èssere postu in s’intrada betza de su putzu a intro de su tèmenos, in unu logu in ue sos fideles oferidores podiant abastare cun fatzilidade. Sos materiales de terra (tzeràmica) chi sunt espostos in su Museu Cumprensoriale de Teti, s’assimigiant meda a sos de sa bidditzola nuràgica de “s’urbale”, e custu permitit de incuadrare a livellu cronològicu su santuàriu de Abini in su perìodu intre de su brunzu reghente finale e s’edade de su ferru ( XII- VII sec.a.c), praticadu finas a s’edade romana. Sa mòvida de sos muntones de terra in su santuàriu federale de Abini, no at permìtidu de acabare sa chirca, e duncas est apretosu e netzessàriu de torrare a isforroncare, siat pro recuperare sos materiales siat pro chistire su situ dae sa trascuràntzia, ca s’arriscu est de nch’èssere, a dolu mannu, cantzelladu pro semper dae s’istòria archeològica sarda. Testos bortados in sardu dae

8 Ite sunt sos brunzetos nuràgicos? Testos bortados in sardu dae Foto de Ignazia Tidu Sa paràula “brunzetos nuràgicos” si impreat pro indicare sas figuras de brunzu chi apartenent a su cuntestu de sa tziviltade nuràgica, chi sunt sa proa chi in Sardigna fiat meda ispainada, istàtuas minores, fatas cun sa “chera pèrdida”, pro sa cale onni sìngulu cantu at unu modellu originale, cun su resurtadu lògicu chi issas sunt diferentes s’una cun s’àtera. Sas genias sunt duas: Uta e Abini e leant su nùmene dae sos logos in sa cale sunt istadas agatadas. Custas duas genias segundu s’archeologia sunt sas resurtàntzia artìstica- culturale de duas fases diferentes de sa tziviltade nuràgica. Medas istàtuas sunt istadas agatadas in su santuàriu de Abini e se Santa Vitòria de Serri, ue beniant apicadas a su muru o saldadas in apògios de pedra chi fiant in s’intrada de su putzu.

9 Su museu In mesu de sa bidda de Teti, in sa costa de sos montes, in mesu de su birde e in su tzentru de sa Sardigna e a badde unu lagu artifitziale (Cucchinadorza), ch’est unu piticu museu archeològicu de su cumprensòriu- Barbàgia- Marndrolisai- fraigadu in su 1990, fatu a nou cun un’architetura moderna. Presentat duos pianos e si cumponet in duos corpos chi parent otagonos illonghiados a diversas mannàrias, s’atòbiant in sas duas partes prus longas cun una un’iscala in tzentru e in s’àtera parte (s’ilisinadorzu) ch’est sa calada po sa gente chi tenet problemas de movimentu. In su pianu terra che sunt duas istàntzias mannas pro sos laboratòrios de restàuru. In su primu pianu ch’est s’espositzione de sos trastos archeològicos e si partzit in duas istàntzias in ue che sunt vetrinas prenas de trastos de sos diversos sitos acheològicos de sa Barbàgia–Mandrolisai (Nuraghe Talei de Sorgono - Nuraghe Nolza de Meana Sardo - su Nuratze e Interrios de Tonara) e de sas diversas biddas ispaniadas a fùrriu de sa terra. Sa bona parte de custos trastos sunt istados fatos in un’iscuta de tempus chi andat de su Prenuràgicu a s’Artu Medioevo. Andande a in antis in intro de su museo si podent apompiare parte de sos brunzos acatados in su santuàriu nuràgicu fiderale de Abini. Custos trastos chi beniant postos a dae in antis de sa divinidade issoro de s’abba, in ue che fiat unu tèmpiu : lamas a forma de fozas e iscolpidas cun sinnos geomètricos, busas e (chìncalleria) zunchillos. Sighinde sa passigiada in su museu si podet bìdere su capu mannu, sos arrasadores, sos gherradores e sos gherradores cun s’arcu ; custas sunt una parte de sos brunzos agatados in s’ottighentos e sunt còpias (sos originales s’agatant in su museu archeològicu de Casteddu). Sos brunzos prus importantes sunt sos chi jughent sos bator ogros, bator bratzos et duos iscudos est sunt datados dae su X a su VII sèculu a in antis de Cristu Testos bortados in sardu dae

10 IIn s’aposentu a costau si podet bìdere sos diversos tipos de tzeramica e sas diversas decoratziones de sa bidda de s’Urbale. In sa vetrina a manca si podent bìdere sas figuras de arghidda chi sunt istadas agatadas dae sos operatores de su museu in s’antiga funtana, a badde de sa bidda de Surbale.. Custas figuras parent contende sa bida, s’ischèntzia e sa religione de s’abba issoro; semper in custu aposentu si podet bìdere sa barraca F de S’Urbale, unu de sos pagos esèmpios de ricostrutzione de unu monumentu in intro de unu museu sardu. Sa barraca tenet su foghile in mesu e sos vasos in pitzu de sos forreddos sunt istados postos in su logu inube sunt istados agatados paris cun àteros trastos chi sunt istados lassados cando ana lassadu sa bidda po unu fogu. In su matessi aposentu s’est torradu a costruire su pavimentu cun pizas a borta a borta de arghidda e de orticu.

11 Su museu e sos repertos suos – TETI – NU – ABINI - DEMONE > Est unu prodotu artìsticu-culturale, datu dae unu mastru àbile, chi at bìvidu intre su de X e su de XII sec. i.c., e benit dae sa bidda nuràgica federale de Abini (Teti), e est istadu donadu a sa divinidade de s’abba, chi li fiat dedicadu su tèmpiu. Sa cara est ovoidale in punta de susu e longa e puntuda in sa parte de bassu, sinzada dae sos ossos de barra e dae sos bator ogros globulares chi essint a foras. Sa bestimenta paret mudada dae comente sunt retratados àteros gherradores: custu ponet a pensare chi b’aiat un assentu militare. Unu bonete ispantosu, cun duos corros longos, cun duos bratzos ammostrat duos iscudos e cun sos àteros duos mantenet sas ispadas. A su chi narant sos mannos de s’archeologia sarda, rapresentat ideales mìticos-religiosos chi agatant cumpangia in figuras iperantròpicas orientales. DATAZIONE : a. C ERA : BRONZO MEDIO –PRIMA ETA’ DEL FERRO CULTURA E CIVILTA’ DELLA SARDEGNA NURAGICA ARTE MAGICO -RITUALE : BRONZO VOTIVO ( ALTEZZA Cm 19). Testos bortados in sardu dae Foto de Ignazia Tidu

12 ISPADA VOTIVA (lamas votiva) Ispada votiva chi tenet in pitzu un’elementu a forma de mesu luna, e sas puntasa finint cun corros de cherbu in pitzu est postu un’òmine sacru. Custa faghet bìdere sos tres elementos: sas ispadas, sa figura de s’animale cravadu in s’ispada, e una figura de òmine sacru cun s'arcu in manu (s’àtera manu est segada) in pitzu de su corpu de sos cherbos. Est craru su ligàmine lògicu pro su cale su gherradore est postu in sòtziu cun s’ispada, ca mustrat sa positzione sotziale sua e su sinzale de sa classe sotziale sua. Testos bortados in sardu dae Foto de Ignazia Tidu

13 I COMMILITONI COMMILITONI - GUERRIERI ORANTI CON LUNGHE SPADE DI CUI UNA SPEZZATA, DAL RIPOSTIGLIO DI ABINI. SONO RITTRATI DI UOMINI D'ARME PER LA MASSIMA PARTE; CI RENDONO L'IMMAGINE DI UNA SOCIETÀ' GUERRIERA LA CUI SOMMITÀ' DEL POTERE ERA OCCUPATA DA CAPI TRIBÙ' E SACERDOTI, UNA ARISTOCRAZIA MILITARE E DA MILITARI DI PROFESSIONE. IN SOSTANZA LE FIGURE RAPPRESENTANO, ILLUSTRANDOLE NEL VARIO CONTENUTO TEMATICO E ICONOGRAFICO, CON SEMPLICITÀ' ED EFFICACIA, CON COMMOVENTE ADERENZA AL REALE, CON VIGILE MISURA ESPRESSIVA, TUTTA L'UMANITÀ' DI QUELLE POPOLAZIONI NURAGICHE, NELLA CONCRETEZZA DELLA VITA QUOTIDIANA,.NELLE ASPIRAZIONI IDEALI, NEL SUO ACUTO ISTINTO RELIGIOSO, NEI SENTIMENTI DELLA GIOIA E DEL DOLORE. TESI CON DIGNITOSA SOBRIETÀ' E CON QUELLA RISERVATEZZA SEVERA E SIGNORILE CHE E' CARATTERISTICA, ANCOR OGGI, DEI SARDI. Testos bortados in sardu dae Sos commilitones (Cumpàngios de milìtzia) Sos commilitones – gherradores arrasadores cun ispadas longas de sas cales una truncada, benint dae unu ungrone de Abini. Sa bona parte de custos benint pintados che òmines de gherra; custa istatueddas nos mustrant una sotziedade gherrera, in pitzu de sa cale su podere fiat manigiadu o dae sos capos tribù e o dae sos ministros de su cultu o dae un’aristocratzia militare e dae militares de mestieri: s’archeologia ufitziale no est ancora arrennèssida a dare un’ispiegatzione crara. Sas figuras duncas rapresentant, pintadas cun semplitzidade e a manera adeguada a sa realtade, totu s’umanidade de sas populatziones nuràgicas, in sa pratitzidade de sa bida fitiana issoro, in sas punnas ideales, in s’istintu religiosu biu, in sos sentidos de su bresu e de su dolu, cun moderatzione, dinnidade e cun su riguardu severu e signorile chi est piessignu, galu oe, de sos sardos. Foto de Ignazia Tidu

14 CAPO TRIBU' ORANTE (BRONZO). Al sommo delle gerarchie dei ministri di culto, la religione sarda dell' età nuragica aveva posto un personaggio di cui sinora sono state catalogate cinque rappresentazioni. Questo personaggio, grande vicario, fa supporre che sia in tenuta da cerimonia: tunica chiusa che ricopre un vestito leggero, che arriva sino all'inizio delle cosce, mantello gettato sulle spalle: sulla testa una semplice calotta, nella mano sinistra tiene un bastone, specie di scettro religioso( o bastone del comando). La mano destra sollevata in segno di adorazione. Porta obliquamente sul petto, il pugnale sacro sospeso ad una larga bandoliera( pugnale ad elsa gammata ). È molto probabile che in età nuragica i capi tribù abbiano esercitato le funzioni di officianti. Testos bortados in sardu dae Capu tribù arrasadore in brunzu In su gradu prus artu de sa gerarchia de sos ministros de cultu de s’època nuràgica bi fiat unu personàgiu, pintadu e catalogadu fintzas a commo in chimbe istatueddas ebbia. Custu persònagiu, domeri mannu, si pensat chi siat bestidu de tzerimònia: sa tùnica agutonada chi cucùgiat unu bestire prus lèbiu, longu finas a sas cossas e una gapa ghetada in palas, in conca una genia de berrita semplitze, a manu manca aguantat unu bàculu a nodos che a un’iscetru (o che bàculu de cumandu). Sa manu destra est ampulada chi paret in adoratzione. Postu de travessu in petorras giughet s’istileto sacru apitzicadu a una bandulera (istile a màniga de “elsa gammada”). Si podet dare chi sos capos tribù in època nuràgica èsserent istados finas una genia de ministros de cultu. Foto de Ignazia Tidu

15 GHERRADORE CUN ARCU E STÙGIU FORNIDU DE UNA FRITZA E DE UNU MATZUCU CUN SA PINNIA ABINI (TETI) Brunzu de artària de 30 cm. Sa tècnica usada pro fàghere custu ex voto est mutida “a chera pèrdida”, ca a pustis de àere sestadu su modellu in chera (o àteru materiale chi si podiat iscazare) lu si inghiriaiat de materiale refratàriu a manera chi cando si ghetaiat, pro mèdiu de un’istampu, su brunzu buddidu, sa chera s’iscazaiat e lassaiat su logu a su brunzu matessi e nde pigaiat sa forma. - Su mastru a pustis acontzaiat s’istatuedda, rifiniat carchi cantu e carchi àteru nde agiunghiat a pustis de l’àere postu a iscazare. - Su mastru manigiaiat metallos cun ligas diversas (ràmene-istanzu) pro fàghere brunzetos destinados a ordinadores diversos e consumadores cun esigèntzias diversas ( ex voto de totus sos prejos comente los acatamus in sas crèsias cristianas). - Su mastru espressat e trasmitet, unu pagu ca ddi benit ordinadu e unu pagu ca ddi benit consigiadu, sos ideales de sa sotzietade ordinadora de sas istatueddas. ( Abini - Teti ) Testos bortados in sardu dae Foto de Ignazia Tidu

16 ARCHERI ARRASADORE BRUNZU ARTÀRIA 30 cm. Custas istatueddas sunt cravadas a sa pedra cun su prumu. Ddas poniant a dae in antis de sas divinidades de su tèmpiu in ue sos fideles arrasaiant e pediant a sas divinidades de ddis dare auditu. Custas ant unu sinnu solenne, donadu dae s’atzione religiosa chi issos sunt faghende e chi s’arte pintat. Òmines chi faghent traballos diversos, pintados in momentos de sa bida de onnia die, chi mustrat su simbolismu de su status pròpiu. Testos bortados in sardu dae Foto de Ignazia Tidu


Scaricare ppt "Teti contat s’istòria pròpia pro mesu de s’archeologia Testos de Ignazia Tidu bortados in sardu dae."

Presentazioni simili


Annunci Google